Problema nu este doar zgomotul, ci că nu există niciodată o pauză reală. Chiar și atunci când suntem acasă, poate singuri, notificările continuă, gândurile aleargă, spațiul pare plin de orice, cu excepția tăcerii. Cu toate acestea, foarte puțin, foarte puțin, ar fi suficient pentru a crea o zonă sinceră în pereții casei. Un fel de refugiu personal, unde nu este nevoie de nimic, unde nu se întâmplă nimic și din acest motiv respirați mai bine. Dar când spațiul este puțin, pare imediat un lux inaccesibil.
Este de fapt opusul. Când totul este compact, Sunt necesare puncte de echilibru. Nu este nevoie să vă transformați șederea într -un templu Zen, dar recunoscând că chiar și un colț neglijat poate deveni ceva diferit. Poate că nu mai există încăpere, dar există un colț pe care nimeni nu îl folosește, un raft lăsat gol, o bucată de balcon care ia soare doar o oră pe zi. Nevoia de tăcere, cea reală, nu are nevoie de mult spațiu. Trebuie doar să fie ascultat.
Elemente esențiale pentru un colț Zen simplu și funcțional
Cei care lucrează în proiectare o știu bine: Îndepărtarea este din ce în ce mai dificilă decât adăugarea. Din acest motiv, un spațiu Zen bine realizat nu trebuie să pară o compoziție. Trebuie să pară natural. Suprafața liberă este fundamentală. O covoraș, o pernă joasă, chiar și o covorașă. Nu este obligatoriu să stai, dar este important ca spațiul să sugereze încetinirea. Materialele ajută. Lenjeria crudă, lemnul netratat, un bol de piatră. Suprafețele trebuie să invite la contact, fără frig și fără exces.
Acolo aprinde Face jumătate din muncă. Evitați lămpile puternice, fără LED -uri sau aprinderi la rece. Un felinar, o lumânare, chiar una Lampa de sare Sunt bine. Sunt folosite pentru a delimita timpul, precum și spațiul. Când lumina este diferită, creierul înregistrează că începe o pauză.
Sunetul trebuie, de asemenea, gândit. Tăcerea absolută nu este întotdeauna posibilă, dar puteți filtra. O listă de redare cu sunete naturale, un difuzor mic cu o pistă fixă pentru a fi folosit de fiecare dată sau un fundal de apă dacă există o modalitate de a -l introduce. Clopotele tibetane nu sunt obligatorii, dar dau ritm dacă sunt utilizate cu măsură.
Parfum și atingere Închid cercul. Mirosul trebuie să fie aproape imperceptibil, dar coerent. Bastoace de sandale, tămâie japoneză sau chiar doar câteva picături de ulei esențial pe pernă. Nu este necesar să se creeze un ritual complicat, ci doar să -l faci des. Chiar și două minute, dar în fiecare zi. Și apoi spațiul se schimbă. Nu mai este doar marginea unei camere, ci o invitație de a se întoarce la sine. O pauză scurtă, dar completă.
Cei care nu au loc pe pământ pot folosi înălțimea. Un raft, o tavă Zen, de asemenea marginea biroului. Avem nevoie de comandă, dar nu de rigiditate. O mică răsad, o piatră netedă, un obiect ales cu grijă. Este suficient să nu fie împărtășit cu restul. Trebuie să fie al tău singur, recunoscut, chiar dacă este minim.
În cele din urmă, nu este atât de multă problemă de design, ci de atenție. Când un spațiu ne amintește că ne putem opri, atunci să o facem! Într -o zi complicată, acel detaliu te face să respiri.
